Protocolul DNS

DNS (Domain Name Service) este un protocol care traduce adresele Internet literale în adrese Internet numerice, adrese utilizate de un calculator pentru a găsi un calculator receptor.

Caracteristicile sistemului de nume (DNS) sunt:

• foloseşte o structură ierarhizată;
• deleagă autoritatea pentru nume;
• baza de date cu numele şi adresele IP este distribuită.

• 
  Baza de date DNS se numeşte distribuită deoarece nu există un singur server care să aibă toată informaţia necesară traducerii oricărui domeniu într-o adresă IP. Fiecare server are o bază de date cu propriile domenii , la care au acces toate sistemele de pe Internet. Fiecare server DNS are un server DNS superior cu care face periodic schimb de informaţie.

Sistemul de nume DNS are o organizare ierarhică, sub formă de arbore. Acesta are o rădăcină unică  (root) care are subdomenii.  Fiecare nod al arborelui reprezintă un nume de domeniu sau subdomeniu.

Componente DNS:

• Servere DNS - Un server DNS este o staţie pe care rulează un program de server DNS. Serverele DNS stochează informaţii despre o porţiune din structura ierarhică a spaţiului de nume şi rezolvă interogări de rezoluţie de nume pentru clienţii DNS. Când sunt interogate, serverele DNS răspund cu informaţia cerută dacă aceasta este disponibilă sau generează o referinţă către un alt server DNS care poate rezolva interogarea.
• Un client poate cere o transformare a numelor în două moduri:
• cu rezolvare recursivă – serverul contactează la rândul lui un alt server de nume, de obicei de pe un nivel superior din arborele serverelor de nume. Acesta la rândul lui, va examina cererea şi, dacă nu poate face transformarea contactează un alt server. Procesul continuă până se contactează un server care poate face transformarea;
• cu rezolvare iterativă – serverul comunică clientului ce server să contacteze mai departe. Clientul adresează o cerere acestui server şi tot aşa mai departe până când cererea ajunge la un server care face transformarea. Când un server recepţionează o cerere cu rezolvare iterativă şi nu poate traduce numele de domeniu, acesta transmite clientului ce server să contacteze mai departe.
• Zone DNS-O zonă DNS este o secţiune  continuă din cadrul spaţiului de nume. Înregistrările pentru o astfel de zonă sunt memorate şi gestionate la un loc, chiar dacă domeniul este împărţit în subdomenii.
• Zona poate fi de două feluri:
• primară – secţiunea în care se pot face actualizări;
• secundarã – copia zonei primare.
•    Resolvere DNS –Resolver-ul DNS este un program care extrage informaţiile din severele de nume, ca răspuns la cererile unor clienţi.
• Înregistrări de resurse (RR - resource records)- Baza de date DNS conţine înregistrări de resurse. Aceste înregistrări provin din mapările între nume şi obiecte din reţea.

• Procesul de rezoluţie a numelor se desfăşoară astfel:

• Resolver-ul de nume primeşte de la o aplicaţie client TCP/IP un nume;
• El formulează o interogare primului server de nume din lista serverelor;
• Serverul de nume (DNS) determină dacă este autorizat pentru domeniul respectiv (există configurată o zonă DNS care conţine numele respectiv);
• Dacã este autorizat, transmite rãspunsul clientului;
• Dacã nu, transmite o interogare altui server de nume pentru un rãspuns autorizat;
• Obţine răspunsul autorizat şi transmite clientului un răspuns neautorizat şi stochează răspunsul local pentru a răspunde la alte cereri pentru acelaşi nume.
• Resolver-ul de nume transmite răspunsul aplicaţiei utilizator şi îl păstrează într-un cache pentru o anumită perioadă;
• Dacă resolver-ul de nume nu primeşte un răspuns într-un anumit timp, transmite cererea următorului server de nume din listă. Când lista este epuizată, se generează o eroare.